Memoris vine in ajutorul dumneavoastra si dupa deces si inmormantare, oferindu-va sprijin pentru respectarea parastaselor si pomenilor ulterioare. De asemenea organizam, la cerere, desfasurarea parastaselor in locatiile alese de dumneavoastra, asigurand tot necesarul potrivit acestor situatii.

După părăsirea trupului, SUFLETUL OMULUI străbate văzduhul către Tronul lui DUMNEZEU, trecând prin vămi. În acest timp, FAMILIA caută să uşureze RAPOSATULUI trecerea prin vămi şi să plece îndurarea lui Dumnezeu către el, făcându-i parastase, urmate de pomeni.

† PARASTASUL DE TREI ZILE

Se face în cinstea Învierii lui Hristos cea de a a treia zi. Trecem prin rugaciuni ca Hristos Cel înviat a treia zi din morţi, să învieze şi pe cel răposat. Din Tradiţie s-a păstrat că Sfântul Macarie al Alexandriei a avut o descoperire de sus, că rugăciunea din această zi eliberează sufletul de întristarea pe care o resimte din pricina despărţirii de trup. În cele trei zile sufletul mai umbă încă prin locurile pe unde a trăit, însoţit de un înger. A treia zi urcă la cer spre închinare la Dumnezeu.

† PARASTASUL DE NOUĂ ZILE

În a noua zi, sufletul se arată pentru a doua oară lui Dumnezeu. Tot de la Sfântul Macarie se ştie, că în răstimpul dintre a treia şi a noua zi i se arată sufletului frumuseţile raiului şi lăcaşurile sfinţilor. Este îngrijorat, neştiind care-i va fi soarta. Frumuseţile Raiului îl atrag, dar nu ştie dacă va avea parte de ele. Rugăciunile celor rămaşi în viaţa de aici îi dau speranţe. Rugăm pe Domnul Iisus Hristos, care a murit în ceasul al nouălea din zi, precum şi pe cele nouă cete îngereşti, să odihnească pe răposat cu sfinţii şi cu îngerii.

† PARASTASUL DE PATRUZECI DE ZILE

Se face în cinstea Înălţării Domnului, care a avut loc după 40 de zile de la Înviere.Din ziua a noua până într-a patruzecea sufletul e purtat prin Iad. Îl cuprinde spaima şi cutremurul că i s-ar putea hotărî rămânerea acolo. Precum Mântuitorul s-a înălţat la ceruri în a patruzecea zi după Înviere, tot aşa sufletul se înfăţişează acum pentru a treia oară în faţa Dreptului Judecător. Este ultima înfăţişare cînd Mântuitorul îi hotărăşte locul unde va sta până la Judecata viitoare. Parastasul “de 40 de zile” este socotit de tradiţia creştină drept foarte folositor pentru sufletul celui trecut în viaţa de dincolo. Noi ne rugăm să-i aşeze pe cei plecaţi dintre noi în Rai, cu drepţii.

† PARASTASELE LA TREI, ȘASE ȘI NOUĂ LUNI

Dacă rostul parastaselor la 3, 6 şi 9 luni este, pe lângă rugăciunea pentru iertarea păcatelor celui răposat şi odihna acestuia în comuniunea drepţilor, alt rost este şi acela de a reîmprospăta amintirea lui în memoria celor rămaşi pe pământ, parastasul de un an şi după aceea în fiecare an (în unele regiuni ale ţării numai până la şapte ani) este considerat de asemenea si sărbătorirea zilei de naştere din timpul vieţii pe pământ, căci în acea zi din an, în care a plecat dintre noi, a plecat din această viaţă, s-a petrecut naşterea lui în cer, în lumea de dincolo în veşnicie.

† PARASTASELE DE UN AN PÂNĂ LA ȘAPTE ANI ȘI DUPĂ ACEEA ÎN FIECARE AN

Aceste parastase mărturisesc dragostea noastră pentru cel răposat şi necontenita legătură cu sufletul acestuia. Făcându-le ne mărturisim în felul acesta şi credinţa noastră în nemurirea sufletelor şi în învierea celor trecuti in nefiinta.