Parastase Dupa Inmormantare

† PARASTASUL DE NOUĂ ZILE

 

În a noua zi, sufletul se arată pentru a doua oară lui Dumnezeu. Tot de la Sfântul Macarie se ştie, că în răstimpul dintre a treia şi a noua zi i se arată sufletului frumuseţile raiului şi lăcaşurile sfinţilor. Este îngrijorat, neştiind care-i va fi soarta. Frumuseţile Raiului îl atrag, dar nu ştie dacă va avea parte de ele.
Rugăciunile celor rămaşi în viaţa de aici îi dau speranţe.
Rugăm pe Domnul Iisus Hristos, care a murit în ceasul al nouălea din zi, precum şi pe cele nouă cete îngereşti, să odihnească pe răposat cu sfinţii şi cu îngerii.

 

† PARASTASUL DE PATRUZECI DE ZILE

 

Se face în cinstea Înălţării Domnului, care a avut loc după 40 de zile de la Înviere.Din ziua a noua până într-a patruzecea sufletul e purtat prin Iad.
Îl cuprinde spaima şi cutremurul că i s-ar putea hotărî rămânerea acolo.
Precum Mântuitorul s-a înălţat la ceruri în a patruzecea zi după Înviere, tot aşa sufletul se înfăţişează acum pentru a treia oară în faţa Dreptului Judecător.
Este ultima înfăţişare cînd Mântuitorul îi hotărăşte locul unde va sta până la Judecata viitoare.
Parastasul “de 40 de zile” este socotit de tradiţia creştină drept foarte folositor pentru sufletul celui trecut în viaţa de dincolo. Noi ne rugăm să-i aşeze pe cei plecaţi dintre noi în Rai, cu drepţii.

 

† PARASTASELE LA TREI, ȘASE ȘI NOUĂ LUNI

 

Dacă rostul parastaselor la 3, 6 şi 9 luni este, pe lângă rugăciunea pentru iertarea păcatelor celui răposat şi odihna acestuia în comuniunea drepţilor, alt rost este şi acela de a reîmprospăta amintirea lui în memoria celor rămaşi pe pământ, parastasul de un an şi după aceea în fiecare an (în unele regiuni ale ţării numai până la şapte ani) este considerat de asemenea si sărbătorirea zilei de naştere din timpul vieţii pe pământ, căci în acea zi din an, în care a plecat dintre noi, a plecat din această viaţă, s-a petrecut naşterea lui în cer, în lumea de dincolo în veşnicie.

 

† PARASTASELE DE UN AN PÂNĂ LA ȘAPTE ANI ȘI DUPĂ ACEEA ÎN FIECARE AN